Apihima

Muzică bizantină, Liturgică, cuvinte de folos și învățături ale Sfinților Părinți


Scrie un comentariu

Predică la Sfântul Mare Mucenic Pantelimon – Mitropolit Augustin

120449_pantelimon                  A FOST PRIGONIT DIN INVIDIE

„Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.” (Matei 27,18)

Şi iarăşi, iubiţii mei, cinstim sfânta pomenire a Marelui Mucenic Pantelimon. Tema noastră va fi întrebarea: Care este pricina prigoanei Sfântului Pantelimon?La aceasta vom da un scurt răspuns.

                                           ***

Sfântul Pantelimon a trăit şi s-a nevoit în epoca prigoanelor, când la Roma era împărat Diocleţian. S-a născut în Nicomidia, din Asia Mică. Tatăl său era idolatru, iar mama lui era dintre femeile care sădeau adânc în inima copiilor lor credinţa în Hristos. Aşadar, Sfântul Pantelimon a fost învăţat adevărurile credinţei de mama lui.

Era inteligent, binecrescut. Avea înclinaţie spre studiu. A studiat medicina lângă distinşi oameni de ştiinţă. S-a dovedit un medic excepţional. Mulţi medici existau atunci, după cum există şi astăzi. Însă rar se întâmplă să găseşti un medic creştin. Majoritatea sunt necredincioşi, materialişti. Şi măcar de-ar fi valoroşi?… Dumnezeu să vă păzească să nu ajungeţi pe mâinile lor. Sfântul Pantelimon era diferit. Prin ce era diferit? Era diferit în trei puncte. Continuă lectura

Reclame


Scrie un comentariu

Predică la Sfântul Mare Mucenic Pantelimon – Pr. Ilie Cleopa

120449_pantelimon

 

 

“Tămăduți pe cei bolnavi, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproi, scoateți afară pe demoni, în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10,8)

 

 

Iubiți credincioși,

Domnul Nostru Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii, care a dat dar și putere ucenicilor Săi de a vindeca tot felul de boli, de a învia și mântui sufletele oamenilor, un dar ca acesta l-a dat și multor sfinți, martiri și ierarhi. Unul din cei mai de sus sfinți tămăduitori fără de plată a bolnavilor a fost și Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, pe care Sfânta noastră Bisericaă îl prăznuirște la 27 iulie.

Acest mare mucenic și plăcut lui Dumnezeu a trait pe vremea păgânilor împărați Maximilian și Dioclețian. Pe acea vreme în Impreiul Roman era o mare persecuție contra creștinilor care credeau în Hristos și mărturiseau pe adevăratul Dumnezeu. Sântul Mucenic Pantelimon a fost din cetatea Nicomidiei, care se afla în părțile Bitiniei. Tatăl său era păgân, slujiind idolilor, iar mama sa, Euvula, era creștină. Ea a învățat de la strămoșii ei sfânta credință, slujind cu mare evlavie lui Hristos.

Din naștere mucenicul se numea Pantoleon, care înseamnă “cu totul leu”, ca cel ce era să fie viteaz asemenea leului și neînfricat mărturisitor al lui Dumnezeu. Fiind încă mic, mama sa îl creștea în credința creștină și îl învăța să cunoască pe adevăratul Dumnezeu care este în ceruri, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Predica PF Daniel – Duminica a IV -a dupa Rusalii (Vindecarea slugii sutasului)

vindecarea-slugii-sutasului

In vremea aceea, cand a intrat Iisus in Capernaum, iata ca s-a apropiat de Dansul un sutas, rugandu-L si graind: Doamne, servitorul meu zace in casa bolnav, cumplit chinuindu-se. Iisus i-a zis: voi veni si-l voi tamadui. Dar sutasul, raspunzand, a zis: Doamne, eu nu sunt vrednic ca sa intri sub acoperisul meu, ci zi numai cu cuvantul si se va tamadui servitorul meu; caci si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi, si-i zic acestuia: du-te, si se duce; si celuilalt: vino si vine; si servitorului meu zic: fa aceasta, si face. Auzind acestea Iisus s-a minunat si a zis celor care veneau dupa Dansul: adevarat va spun voua: nici in Israel nu am gasit atata credinta. Drept aceea va spun ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si se vor odihni cu Avraam, cu Isaac si cu Iacob, in imparatia cerurilor; iar fiii imparatiei vor fi izgoniti in intunericul cel mai din afara, acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Şi i-a zis Iisus sutasului: du-te, si dupa cum ai crezut, fie tie! Şi s-a tamaduit servitorul lui in ceasul acela. (Matei 8, 5-13)

† DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Evanghelia Duminicii a IV-a dupa Rusalii ne relateaza cum Mantuitorul Iisus Hristos a vindecat in Capernaum pe servitorul unui sutas sau centurion roman. Aceasta minune este plina de intelesuri duhovnicesti, avand un caracter profund caritativ sau filantropic si in acelasi timp un caracter misionarVindecarea unui om bolnav de alt neam decat evreu si de alta religie decat cea iudaica are un caracter misionar simbolic, si anume ea prevesteste faptul ca Evanghelia Mantuitorului Iisus Hristos va fi propovaduita in tot Imperiul Roman, si la toate popoarele pentru ca Dumnezeu iubeste pe toti oamenii. Mantuitorul Iisus Hristos arata acum ucenicilor Sai ca poate descoperi credinta puternica si in alte popoare decat in poporul evreu.

Sutasul reinchipuie diferitele etnii care vor crede in Hristos

Mantuitorul Iisus Hristos, vazand credinta mare a sutasului, zice: ‘Adevarat zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia cerurilor’ (Matei 8, 11). Aceasta profetie a Mantuitorului Iisus Hristos nu se va implini candva, intr-un viitor indepartat, ci incepe a se implini chiar acum, cand Mantuitorul lauda credinta sutasului roman. Acest sutas sau centurion facea parte din trupele de ocupatie ale Ţarii Sfinte. Sutasul roman era, prin traditie, un politeist: romanii se inchinau la mai multi zei, dar printre ei s-au gasit si oameni care admirau invatatura si Persoana Mantuitorului Iisus Hristos. Vazand sau auzind de minunile Lui, si intelegand invatatura Lui minunata, multi dintre pagani au crezut in El. Deci, sutasul din Evanghelia de astazi preinchipuie etniile sau popoarele, altele decat poporul lui Israel, care vor veni la Hristos, vor crede in El si se vor mantui. De aceea zice Mantuitorul ca ‘vor veni multi de la rasarit si de la apus, de la miazazi si miazanoapte si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia cerurilor’. Asadar, vor crede in El si se vor mantui multi oameni pe care evreii ii considerau necurati si necredinciosi. Iar ‘fiii imparatiei, spune Mantuitorul, vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara’(Matei 8, 12), adica cei care desi se considera popor ales, dar nu cred in El, aceia se vor lipsi de comuniunea vesnica cu Hristos in Imparatia cerurilor Continuă lectura


Scrie un comentariu

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

duminica_izgonirii_lui_adam_din_rai_-_a_lasatului_sec_de_branza_3

Postul – Ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu

Zis-a Domnul: dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi vouă Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii, căci ei îşi întunecă feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor. Iat tu, când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură. Ci vă adunaţi comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi unde furii nu le sapă, nici le fură. Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Evanghelia duminicii Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lăsatului sec de brânză este o lumină pentru sufletul nostrum în toata perioada Postului Sfintelor Paști. Duminica aceasta are o importanță majoră, deoarece îndată după ea, luni, începe o perioadă lungă de urcuș duhovnicesc interior spre Înviere, și anume: Postul Sfintelor Paști sau Postul Mare.

Iertarea semenilor luminează sufletul omului pentru comuniunea lui cu Dumnezeu

Evanghelia Duminicii ”Izgonirii lui Adam din Rai” este adâncă în înțelesurile ei, deși cuvintele ei sunt simple și puține. Domnul Iisus Hristos, ne arată că iertarea este începutul bun al perioadei de post. Iertăm unii altora greșelile pentru ca și Dumnezeu să ne ierte păcatele sau greșelile noastre. Iertăm greșelile altora, pentru a fi în pace și comuniune cu toți oamenii și pentru a ne asemăna cu Dumnezeu Cel Milostiv și Iertător. Prin aceasta, Evanghelia ne învață că relația omului cu Dumnezeu depinde de relația lui cu semenii săi, că omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său. Întrucât fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu Cel Milostiv îndreptat spre umanitate, există o legătură sfântă între Dumnezeu și fiecare om. Modul și măsura în care omul arată iubire față de semenii săi contribuie mult la construirea, cultivarea și aprofundarea relației ui de comuniune cu Dumnezeu. Făcătorul cerului și al pământului și iubitorul de oameni. Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului, fără iertare, deoarece prin iertarea altora se cultivă smerenia și libertatea interioară a omului datornic de-a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu. De aceea, la Vecernia din duminica aceasta cerem tuturor să ne ierte greşelile noastre şi noi iertăm greşelile tuturorIertarea greşelilor aproapelui implică adesea o răstignire a propriului egoism şi deschide sufletul spre înviere, spre o nouă stare de comunicare şi comuniune a omului cu Dumnezeu şi cu semenii. Prin iertarea greşelilor cuiva se recunoaşte că persoana respectivă nu trebuie redusă la o faptă rea pe care a săvârşit-o la un moment dat când a supărat pe cineva, deoarece aceeaşi persoană poate face şi mult bine. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Duminica a XVII -a dupa Rusalii (a Cananeencii)

Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei 15, 21-28

„În vremea aceea s-a dus Iisus prin părţile Tirului şi ale Sidonului şi iată că o femeie hananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind în calea Lui, striga către Dânsul şi zicea: miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David, fiica mea este rău chinuită de un diavol. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt. Dar, apropiindu-se, ucenicii Săi îl rugau, zicând: da-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, le-a zis: nu sunt trimis decât numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Dar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: nu este bine să iei pâinea fiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis Lui: adevărat, Doamne, însă şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzându-i, Iisus i-a zis: o, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie cum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.”