Apihima

Muzică bizantină, Liturgică, cuvinte de folos și învățături ale Sfinților Părinți


Scrie un comentariu

Predica la Taierea Capului Sf Ioan Botezatorului – PF Daniel

taierea capului sf ioan

In vremea aceea a auzit Irod imparatul vestea despre Iisus, caci numele lui Iisus ajunsese cunoscut si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea puterile lucreaza in el. Altii insa ziceau ca este Ilie, iar altii ziceau ca este prooroc, ca unul din prooroci. Dar auzind Irod, a zis: acesta este Ioan caruia eu am pus sa i se taie capul; el s-a sculat din morti. Caci Irod trimitand, prinsese pe Ioan si-l legase in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip fratele sau, pe care o luase de sotie. Insa Ioan ii zicea lui Irod: nu-ti este ingaduit sa ai de nevasta pe femeia fratelui tau. De aceea Irodiada il pizmuia si voia sa-l omoare, dar nu putea pentru ca Irod se temea de Ioan, stiindu-l om drept si sfant, si il ocrotea; si cand il asculta sta mult pe ganduri si era bucuros sa-l asculte. Dar s-a ivit o zi cu bun prilej: cand Irod de ziua sa de nastere, facea ospat dregatorilor si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea. Atunci fata Irodiadei intrand si jucand, a placut lui Irod si celor care sedeau cu el la ospat. Iar imparatul a zis fetei: cere de la mine orice voiesti, si-ti voi da. Şi s-a jurat fetei zicand: orice vei cere de la mine voi da tie, pana la jumatate din imparatia mea. Iar ea iesind a intrebat pe mama sa: ce sa cer? Iar Irodiada a zis: capul lui Ioan Botezatorul. Atunci, indata a intrat grabita la imparat si i-a cerut, zicand: vreau sa-mi dai numaidecat pe tipsie capul lui Ioan Botezatorul. Şi imparatul s-a intristat adanc, dar din pricina juramantului si din pricina celor care sedeau impreuna cu el la ospat nu a vrut sa-i nesocoteasca cererea. Şi trimitand indata pe paznicul temnitei, imparatul a poruncit sa aduca capul lui Ioan. Iar acela mergand; i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Cand au aflat ucenicii lui, au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant. Iar apostolii s-au adunat la Iisus si I-au spus toate cate au facut si cate au invatat pe oameni. (Marcu 6, 14-30)

Sarbatoarea Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul este ultima dintre sarbatorile inscrise cu rosu in calendar din cursul anului bisericesc. Anul bisericesc incepe cu luna septembrie si se incheie cu luna august. Aceasta sarbatoare se adauga in luna august la sarbatorile Schimbarii la Fata a Domnului Hristos si Adormirii Maicii Domnului.Toate aceste trei sarbatori au fost randuite de Biserica pentru a forma in aceasta ultima luna a anului bisericesc un triptic de sarbatori cu semnificatie profetica (eshatologica) privind sfarsitul modului de existenta al lumii actuale, la venirea in slava a Domnului Hristos, cand El va judeca vii si mortii, pentru ca dreptii sa intre in Imparatia Lui care nu va avea sfarsit.Mantuitorul Iisus Hristos S-a Schimbat la Fata inainte de Rastignirea si Invierea Sa pentru a arata cu anticipatie Sfintilor Apostoli Petru, Iacob si Ioan slava Invierii Sale si slava celei de a doua veniri a Sa la sfarsitul veacurilor. Desi Schimbarea la Fata a Domnului s-a petrecut cu putin timp inainte de Patimirile Sale si inainte de Pasti, totusi aceasta sarbatoare a fost randuita de Biserica a fi praznuita nu inainte de Saptamana Sfintelor Sale Patimi, ci in ziua a sasea din ultima luna a anului bisericesc (6 august), pentru a ne reaminti ca in ziua a sasea de la inceputul lumii a fost creat omul dupa chipul lui Dumnezeu, spre a ajunge la asemanarea cu El.  Continuă lectura


Scrie un comentariu

26 August – Pomenirea Sfinţilor Adrian şi Natalia

Sfinţii Adrian şi Natalia

 

10

26 august, Nicomidia, vestul Asiei Mici, începutul sec. IV

Iată una dintre cele mai măreţe povestiri despre o soţie ce-şi îndeamnă soţul să sufere mucenicia. Este o pildă supremă de credinţă neclintită, care ştie că scurta pierdere a soţului aici, pe pământ, pentru Hristos, înseamnă a-l dobândi din nou, de-a pururea, în împărăţia cerurilor.

Născut din neam ales, Adrian avea douăzeci şi opt de ani, fiind în floarea tinereţii, puternic şi chipeş, bine chivernisit în slujba împărătească. Avea o soţie tânără şi frumoasă, numită Natalia, cu care era căsătorit de treisprezece luni.

Într-o zi, în vremea ultimei mari prigoane a creştinilor, sub Împăratul Maximian, douăzeci şi trei de creştini au fost aduşi înaintea Împăratului şi chinuiţi crunt, aproape de moarte. Adrian era unul dintre dregătorii împărăteşti ce priveau suferinţele acelor oameni şi auzeau cu câtă vitejie îşi apărau credinţa în Hristos.

Apoi, pe când mucenicii zdrobiţi în bătaie erau duşi la palatul tribunului spre a li se înscrie numele, Adrian i-a întrebat ce nădăjduiau să dobândească îndurând asemenea suferinţe. Ei i-ai vorbit despre negrăita frumuseţe şi slavă a raiului şi i-au citat din 1 Corinteni 2, 9: Cele ce ochiul nu a văzut, nici urechea a auzit, nici la inima omului s-au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe dânsul.

Auzind aceste vorbe, Adrian s-a dus la cel ce scria şi i-a spus: „Scrie şi numele meu împreună cu cele ale sfinţilor aceştia; şi eu sunt creştin“. Când împăratul a auzit aceasta, l-a întrebat: „Ţi-ai pierdut minţile?“ Adrian a răspuns: „Nu mi le-am pierdut, ci mi le-am aflat!“ Astfel că a fost întemniţat împreună cu ceilalţi.

Când soţia sa Natalia a aflat prima dată de întemniţarea lui, s-a mâhnit. Însă când a aflat că era întemniţat pentru Hristos, s-a bucurat mult, căci în taină era creştină. A îmbrăcat veşminte frumoase şi a dat fuga la temniţă să sărute legăturile soţului ei. L-a binecuvântat pentru hotărârea de a muri ca mucenic şi l-a sfătuit să rămână tare, îndemnându-i pe cei împreunăprinşi să se roage pentru el. Apoi Adrian a trimis-o înapoi acasă, rugând-o să fie liniştită şi să nu se teamă pentru el.

Apropiindu-se clipa muceniciei lui, temnicerii i-au îngăduit să meargă acasă şi să-şi ia rămas bun de la familie. Văzându-l că vine, Natalia, crezând că şi-a pierdut curajul şi a fugit din temniţă, a încuiat uşa casei şi a strigat la el, învinovăţindu-l că este un lepădat de Hristos şi iubitor al vieţii acesteia. I-a adus aminte de cuvintele Domnului, cel ce se va lepăda de mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu de dânsul înaintea Tatălui meu care este în ceruri (Mat. 10, 33). Se numea pe sine nenorocită, căci el o împiedica să se bucure de slava de a fi numită soţie de mucenic. Blagoslovenia pe care se aştepta să o primească, spunea ea, se preschimbase în nenorocire.

Dar când a aflat că ţelul venirii lui era altul decât îşi închipuia, de îndată supărarea i s-a schimbat în bucurie, şi l-a sărutat. Iar Adrian a strigat: „Blagoslovită eşti tu, soţia mea! Tu ai ajuns să-L cunoşti pe Dumnezeu, pentru ca soţul tău să se mântuiască. Cu adevărat, soţia mea, tu îţi iubeşti bărbatul! Blagoslovenia îţi va fi deci cunună, căci deşi nu ai îndurat tu însăţi chinurile, ai fost părtaşă la suferinţele mucenicilor prin mila faţă de ei“. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon – Viețile Sfinților

SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON, DOCTORUL FĂRĂ DE PLATĂ

27 iulie

Pe vremea împărăției păgânului Maximian, cumplitul muncitor al creștinilor, toată lumea era acoperită cu întunericul păgânătății închinării la idoli. Atunci s-a făcut mare prigonire pretutindeni asupra celor ce credeau în Hristos. Deci mulți mărturisitori ai preasfântului nume al lui Iisus Hristos au fost uciși. Intre aceștia a pătimit pentru Hristos și Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, din cetatea Nicomidiei, care se află în părțile Bitiniei. Acest slăvit între mucenici și răbdător de chinuri al lui Hristos, s-a născut în cetatea Nicomidiei, din tată de neam bun, cinstit și bogat, cu numele Evstorghie și din maica sa, Euvula.

Tatăl său era cu credința păgân, sârguindu-se cu căldură la închinarea idolilor, iar maica sa era creștină, învățând de la strămoșii săi sfânta credință și slujind cu osârdie lui Hristos. Deci, fiind ei însoțiți cu trupurile, erau despărțiți cu duhul, el jertfind mincinoșilor zei, iar ea aducând jertfe de laudă adevăratului Dumnezeu. Și născând acest prunc, despre care ne este cuvântul, l-au numit pe el Pantoleon, care se tâlcuiește „cu totul leu”, ca cel ce avea să fie cu bărbăția asemenea cu leul, însă mai pe urmă a fost numit Pantelimon, adică „întru tot milostiv”, pentru că tuturor s-a arătat că este milostiv, când tămăduia pe cei bolnavi fără de plată, iar pe cei săraci îi miluia, împărțind cu dărnicie averile părintești celor ce aveau trebuință. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Predică la Sfântul Mare Mucenic Pantelimon – Mitropolit Augustin

120449_pantelimon                  A FOST PRIGONIT DIN INVIDIE

„Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.” (Matei 27,18)

Şi iarăşi, iubiţii mei, cinstim sfânta pomenire a Marelui Mucenic Pantelimon. Tema noastră va fi întrebarea: Care este pricina prigoanei Sfântului Pantelimon?La aceasta vom da un scurt răspuns.

                                           ***

Sfântul Pantelimon a trăit şi s-a nevoit în epoca prigoanelor, când la Roma era împărat Diocleţian. S-a născut în Nicomidia, din Asia Mică. Tatăl său era idolatru, iar mama lui era dintre femeile care sădeau adânc în inima copiilor lor credinţa în Hristos. Aşadar, Sfântul Pantelimon a fost învăţat adevărurile credinţei de mama lui.

Era inteligent, binecrescut. Avea înclinaţie spre studiu. A studiat medicina lângă distinşi oameni de ştiinţă. S-a dovedit un medic excepţional. Mulţi medici existau atunci, după cum există şi astăzi. Însă rar se întâmplă să găseşti un medic creştin. Majoritatea sunt necredincioşi, materialişti. Şi măcar de-ar fi valoroşi?… Dumnezeu să vă păzească să nu ajungeţi pe mâinile lor. Sfântul Pantelimon era diferit. Prin ce era diferit? Era diferit în trei puncte. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Predică la Sfântul Mare Mucenic Pantelimon – Pr. Ilie Cleopa

120449_pantelimon

 

 

“Tămăduți pe cei bolnavi, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproi, scoateți afară pe demoni, în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10,8)

 

 

Iubiți credincioși,

Domnul Nostru Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii, care a dat dar și putere ucenicilor Săi de a vindeca tot felul de boli, de a învia și mântui sufletele oamenilor, un dar ca acesta l-a dat și multor sfinți, martiri și ierarhi. Unul din cei mai de sus sfinți tămăduitori fără de plată a bolnavilor a fost și Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, pe care Sfânta noastră Bisericaă îl prăznuirște la 27 iulie.

Acest mare mucenic și plăcut lui Dumnezeu a trait pe vremea păgânilor împărați Maximilian și Dioclețian. Pe acea vreme în Impreiul Roman era o mare persecuție contra creștinilor care credeau în Hristos și mărturiseau pe adevăratul Dumnezeu. Sântul Mucenic Pantelimon a fost din cetatea Nicomidiei, care se afla în părțile Bitiniei. Tatăl său era păgân, slujiind idolilor, iar mama sa, Euvula, era creștină. Ea a învățat de la strămoșii ei sfânta credință, slujind cu mare evlavie lui Hristos.

Din naștere mucenicul se numea Pantoleon, care înseamnă “cu totul leu”, ca cel ce era să fie viteaz asemenea leului și neînfricat mărturisitor al lui Dumnezeu. Fiind încă mic, mama sa îl creștea în credința creștină și îl învăța să cunoască pe adevăratul Dumnezeu care este în ceruri, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Continuă lectura