Apihima

Muzică bizantină, Liturgică, cuvinte de folos și învățături ale Sfinților Părinți


Scrie un comentariu

Slavă, la Duminica Ortodoxiei

duminica-ortodoxiei

În Duminica Ortodoxiei, a biruinţei asupra iconoclasmului, a acceptării icoanelor ca limbaj universal al iubirii sincere, încurajatoare şi compătimitoare, aşezăm în inimile dumneavoastră îndemnul de a preţui sfintele icoane şi de a le pune la loc de cinste în casă. Nu ascunse după uşă, nu în bibliotecă, nu alături de posterul vedetei favorite, nu lângă scluptura unui Buddah „mic şi drăguţ”, ci în văzul tuturor, ca toţi să dea Slavă lui Dumnezeu şi sfinţilor Săi. Nu toţi avem pereţi la răsărit, dar toţi putem avea gândul la Răsăritul cel de Sus şi putem comunica, fără disensiuni, în limbajul etern viu şi cald a iconografiei.


Scrie un comentariu

Suflete al meu …

La mijlocul Canonului de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul se cântă un condac special care spune aşa: „Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi te vei tulbura. Deşteaptă-te, dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni şi toate le plineşte”. Aceasta este o atenţionare a sufletului căruia i se aduce aminte de vremea judecăţii, dar şi o invitaţie de a lucra virtutea pentru a putea beneficia de mila lui Dumnezeu.


Scrie un comentariu

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

duminica_izgonirii_lui_adam_din_rai_-_a_lasatului_sec_de_branza_3

Postul – Ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu

Zis-a Domnul: dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi vouă Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii, căci ei îşi întunecă feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor. Iat tu, când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură. Ci vă adunaţi comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi unde furii nu le sapă, nici le fură. Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Evanghelia duminicii Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lăsatului sec de brânză este o lumină pentru sufletul nostrum în toata perioada Postului Sfintelor Paști. Duminica aceasta are o importanță majoră, deoarece îndată după ea, luni, începe o perioadă lungă de urcuș duhovnicesc interior spre Înviere, și anume: Postul Sfintelor Paști sau Postul Mare.

Iertarea semenilor luminează sufletul omului pentru comuniunea lui cu Dumnezeu

Evanghelia Duminicii ”Izgonirii lui Adam din Rai” este adâncă în înțelesurile ei, deși cuvintele ei sunt simple și puține. Domnul Iisus Hristos, ne arată că iertarea este începutul bun al perioadei de post. Iertăm unii altora greșelile pentru ca și Dumnezeu să ne ierte păcatele sau greșelile noastre. Iertăm greșelile altora, pentru a fi în pace și comuniune cu toți oamenii și pentru a ne asemăna cu Dumnezeu Cel Milostiv și Iertător. Prin aceasta, Evanghelia ne învață că relația omului cu Dumnezeu depinde de relația lui cu semenii săi, că omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său. Întrucât fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu Cel Milostiv îndreptat spre umanitate, există o legătură sfântă între Dumnezeu și fiecare om. Modul și măsura în care omul arată iubire față de semenii săi contribuie mult la construirea, cultivarea și aprofundarea relației ui de comuniune cu Dumnezeu. Făcătorul cerului și al pământului și iubitorul de oameni. Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului, fără iertare, deoarece prin iertarea altora se cultivă smerenia și libertatea interioară a omului datornic de-a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu. De aceea, la Vecernia din duminica aceasta cerem tuturor să ne ierte greşelile noastre şi noi iertăm greşelile tuturorIertarea greşelilor aproapelui implică adesea o răstignire a propriului egoism şi deschide sufletul spre înviere, spre o nouă stare de comunicare şi comuniune a omului cu Dumnezeu şi cu semenii. Prin iertarea greşelilor cuiva se recunoaşte că persoana respectivă nu trebuie redusă la o faptă rea pe care a săvârşit-o la un moment dat când a supărat pe cineva, deoarece aceeaşi persoană poate face şi mult bine. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Rugăciunea Sfântului Mucenic Trifon

139248_sfantul-trifon-insecte-1

RUGĂCIUNE
ce se face la ţarine, vii sau grădini când se strică
semănăturile de insecte sau alte vietăţi, lăcuste, gândaci şi
altele
Se cade a se face Liturghie, să se aprindă candelă la Sf. Trifon
sau la Sf. Eustaţiu, sau a hramului ce va fi şi după aceia luând
untdelemn din candelă şi agheasmă de la Botezul Domnului,
stropeşte Preotul cruciş ţarina, via sau grădina, şi zice aceasta
rugăciune:

Domnului să ne rugăm,

     Doamne Dumnezeul nostru Cela ce la începutul facerii ai creat cerul şi pământul; şi cerul l-ai înfrumuseţat cu mari luminători, ca să lumineze pământul şi prin ele să ne
luminăm de Tine Unul Făcătorul şi Stăpânul făpturii; iar pământul l-ai înfrumuseţat cu verdeaţă, cu iarbă şi cu multe feluri de seminţe ce rodesc după fel, şi l-ai împodobit spre
înfrumuseţare şi bun miros, şi cu toate florile, l-ai binecuvântat. Însuţi şi acum, Stăpâne, caută din Sfântul Tău locaş spre proprietatea aceasta a robului Tău (N) şi o binecuvintează; fereşte-o de tot farmecul şi vrajba, de tot răul, de încercarea vicleană şi de uneltirile oamenilor răi, şi dă ei a aduce roduri la timp, pline de binecuvântarea Ta; şi
stârpeşte de pre dânsa toată fiara, insecta, toată urgia şi răutatea ce o ameninţă cu stricăciune. Că s-a Sfinţit şi s-a preamărit, preacinstit şi preaîncuviinţat numele Tău, al
Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Duminica a XVII -a dupa Rusalii (a Cananeencii)

Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei 15, 21-28

„În vremea aceea s-a dus Iisus prin părţile Tirului şi ale Sidonului şi iată că o femeie hananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind în calea Lui, striga către Dânsul şi zicea: miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David, fiica mea este rău chinuită de un diavol. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt. Dar, apropiindu-se, ucenicii Săi îl rugau, zicând: da-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, le-a zis: nu sunt trimis decât numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Dar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: nu este bine să iei pâinea fiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis Lui: adevărat, Doamne, însă şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzându-i, Iisus i-a zis: o, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie cum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.”